Accesorii din Inox
4 Produse
Ametist
Ametistele sunt pietre cu un splendid colorit violet. Sunt folosite adesea in spiritism, deoarece energia lor linistitoare exalta intuitia. Romanii credeau ca ametistele au aparut datorita lui Bacchus, zeul vinului, fara voia acestuia. Potrivit legendei, un muritor l-a jignit pe zeu, iar acesta a creat o haita de tigri pentru a-l distruge pe urmatorul nefericit care s-ar fi nimerit sa-i iasa in cale. Din pacate, a fost vorba despre o frumoasa fecioara, pe nume Ametist. Diana, zeita Lunii, care statea de veghe, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a o proteja pe Ametist: a transformat-o intr-o statuie din cristal pur de cuart, pe care ghearele tigrilor nu-l puteau zgaria. Cand Bacchus a vazut cat de frumoasa fusese Ametist, si-a regretat izbucnirea nechibzuita de manie. A varsat lacrimi amare de vin rosu intunecat, care au cazut pe cristal, iar aceasta a devenit violet. De atunci, ametistul a fost asociat cu abstinenta. In vechime, cei care beau vin din cupe de ametist credeau ca nu se vor imbata, datorita cristalului. Chiar si in prezent, unii considera ca ametistul poate fi util in combaterea alcoolismului si a oricarui tip de dependenta .De fapt,in limba greacă amethystos inseamna „contra beției”, numele acesta se datorează credinței că persoana care poartă un ametist este cruțat de beție la consumarea vinului.
Incepand cu faraonii egipteni si pana la familia regala britanica, monarhii au indragit intotdeauna ametistele purtand bijuterii cu ametist, datorita faptului ca violetul a fost considerat intotdeauna o culoare regeasca. Leonardo da Vinci considera ca ametistul alunga gandurile rele si sporeste inteligenta oamenilor. In Evul Mediu, conducatorii Bisericii Catolice credeau ca ametistul nu numai ca ii apara de vicii, dar ii si ajuta pe preoti sa respecte juramantul de castitate. In cele din urma, ametistul a ajuns sa fie considerat piatra episcopala; in prezent, multi episcopi poarta inele cu ametist. In Tibet, budistii il socotesc o piatra sacra, poarta medalioane din ametist si isi fac adesea matanii din cristale de ametist.
Ametistele sunt relativ răspândite în natură, ele au fost folosite din cele mai îndepărtate timpuri drept podoabe și în scopuri ritualice. Cel mai vechi ametist gravat din câte au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice, a fost găsit în mormintele regale din Micene, în urma săpăturilor efectuate de Heirich Schliemann, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Frumoasa gemă violetă, datând din mileniul al II-lea î.Hr., este gravată în intalie, adică în adâncime. Sculptura reprezintă o căprioară ce-și privește, cu capul întors, puiul care suge. Pe teritoriul Greciei și în Asia Mică s-au descoperit cupe de ametist, datând din mileniul I î.Hr.
Mineralul are frecvent o culoare violetă, de nuanțe diferite până la variante de culoare roz. Culoarea este distribuită neuniform în masa mineralului, astfel apar dungi de nuanțe mai închise. Factori determinanți ai culorii sunt realizate prin prezența ionilor de Fe4+ așezați în structura atomică a rețelei tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin înlocuirea unor atomi de siliciu cu atomi de fier, aceasta fiind o teorie controversată. Ametiste se pot transforma prin supunere la radiație în cristale incolore. Un efect asemănător de schimbare a culorii se realizează prin expunerea la soare, sau la căldură un timp mai îndelungat mineralului.
Este interzisa publicarea tutorialelor pe alte situri sau folosirea lor in scop comercial.
